Biserica Adormirea Maicii Domnului a fostului schit Peri "TIGĂNIA", Valcea

Biserica cu hramul "A.M.D." a fostului schit Peri, se afla in sat Bistrita, comuna Costesti din judetul Valcea, la sud de Manastirea Bistrita, peste apa raului omonim.

Aceasta zona de sub munte a indemnat, inca demult, la sihastrie si rugaciune. În jurul importantei Manastiri Bistrita (1494), pe mosiile si satele acesteia, s-au ridicat in timp o serie de "schituri si metoase" dintre care amintim Manastirea Arnota (1634), bisericile rupestre din Pestera Liliecilor (Schitul Ovidenia si Sfintii Îngeri), Biserica Gramesti (1664), Schitul Peri sau "Tigania" (1689), Schitul de sub piatra sau "44 de izvoare" (1701), Schitul Papusa (1712), Biserica Ciorobesti (1750) si Schitul Grusetu (1801).

Biserica fostului schit Peri este ctitorie a logofatului Parvu Cantacuzino si a egumenului Paisie, asa cum arata frumoasa pisanie in piatra de deasupra intrarii. Schitul, ce dateaza inca din anul 1689, a fost destinat tiganilor-robi ai manastirii Bistrita, drept care a primit si denumirea de "Schitul Tigania". Din micul schit a ramas numai biserica si un mic cimitir.
Biserica de dimensiuni reduse este de plan drept, fara pridvor si fara turle, cu absida altarului poligonala la exterior si usor decrosata. Structura este din pereti din zidarie mixta - piatra de rau si blocuri de calcar - boltiri din caramida peste toate compartimentele, sarpanta din lemn, invelitoare din sita.

Interiorul a fost pictat in stil post brancovenesc, in anul 1788, asa cum arata pisania din naos. Inconostasul din lemn reprezinta o piesa speciala, atat datorita valoroaselor icoane pictate, cat si decoratiei sculptate, policroma si aurita. Tot la interior se remarca multitudinea de nise plasate la diferite inaltimi. Usa bisericii, realizata din lemn masiv, bogat sculptata, face pereche cu usa bisericii Arnotei si se sustine ca a apartinut vechii biserici a manastirii Bistrita.

Din pictura exterioara s-au pastrat numai pe fatada vestica cateva fragmente: intreaga icoana de hram, o valoroasa inscriptie ce dateaza pictura exterioara si un fragment pe braul median. Actualul parament, demantelat de vechile tencuieli (pictate?), prezinta insa o valoare deosebita prin alternanta materialelor de constructie: piatra de calcar moale (siga), bolovani de rau si caramida - reprezinta unul din elementele cele mai valoroase ale edificiului.

Înainte de interventie, biserica se afla intr-o stare de conservare precara. Zidurile, boltile si arcele prezentau fisuri si crapaturi, cauzate de terenul neomogen, adancimea de fundare, seismele majore si de vibratiile zilnice produse de exploziile din cariera de calcar invecinata. Acestea au afectat si fresca interioara, de mare valoare. Biserica era "consolidata" cu patru centuri exterioare din platbanda metalica, inestetice, si cu rame metalice la goluri. Paramentul exterior era grav afectat de interventiile cu mortar de ciment si de umiditatea ascensionala. Ancadramentele din piatra si grilajele metalice ale ferestrelor erau deterioarate. Deasemenea, la sud-vest de biserica se aflau trei constructii recente - improvizatii total inestetice.

Conceptul de interventie a constat in asigurarea stabilitatii structurale a bisericii in paralel cu conservarea si punerea in valoare a componentelor valoroase - parament exterior, ancadramente piatra, iconostas, pictura murala - si in amenajarea si organizarea incintei. Consolidarea a constat in introducerea unei grinzi perimetrale din b.a. cu legaturi transversale la nivelul fundatiilor, centura la nivelul podului, suprabetonari in fasii ale boltilor din caramida, injectari in massa zidariei.

Dupa indepartarea interventiilor anterioare (mortare de ciment, platbande metalice etc.), paramentul exterior (inclusiv ancadramentele din piatra si grilajele din fier forjat) a fost minutios restaurat, optandu-se pentru o prezentare "arheologica" a acestuia.

Usa de acces a fost minutios restaurata, iar tamplariile degradate au fost inlocuite cu tamplarii din lemn stejar.

Sarpanta din lemn a fost refacuta cu largirea usoara a streasinei, iar invelitoarea a fost refacuta tot din sita.

În timpul lucrarilor de desfacere a fost descoperita pardoseala initiala din lespezi din piatra. Aceasta a fost completata si remontata la nivelul de calcare initial si prevazuta cu un canal perimetral de ventilare. Lucrarile de sapatura au fost supravegheate arheologic.

În timpul lucrarilor au fost protejate frescele interioare si fragmentele exterioare de pictura, in vederea restaurarii ulterioare. Iconostasul din lemn, pictat, a fost restaurat.

Lucrarile exterioare de ansamblu au urmarit organizarea incintei in care se afla biserica, prin sistematizarea terenului, realizarea aleilor de acces si a trotuarelor, eliminarea constructiilor parazitare, ce ecranau perceptia bisericii, reabilitarea praznicarului, a cancelariei si reamplasarea zvonitei astfel incat sa se subordoneze volumetric bisericii si sa se integreze in plastica arhitecturala a acesteia. Împrejmuirea de pe latura sudica, catre strada, a fost refacuta, iar treptele de acces reabilitate.