POARTA SARUTULUI, MASA TACERII SI ALEEA SCAUNELOR - Targu-Jiu

Ansamblul sculptural din piatra, format din Poarta Sarutului, Masa Tacerii si Aleea Scaunelor, a fost realizat de catre genialul sculptor român Constantin Brâncusi în anul 1938 si face parte, la rândul sau, dintr-un proiect amplu – cunoscut sub numele de “Calea Eroilor” sau “Axa Brâncusi” – ce cuprinde si celebra Coloana Fara Sfârsit.

Sculpturile din piatra de travertin la care ne referim, fiind amplasate în Parcul Municipal aflat pe malul râului Jiu, au fost supuse, în cei peste 60 de ani de existenta, la multiple degradari provocate de mediu, timp si, în special, de oameni. În principal, aceste degradari constau din: fracturarea a trei dintre Scaunele Aleii ; desprinderea sau spargerea unor importante si numeroase fragmente din Scaunele Aleii, ale Mesei si de la partea superioara a Portii

Sarutului ; patari si inscriptionari cu bitum, vopseluri si cu mortare de ciment, ale suprafetelor sculpturale ; introducerea grosolana a unor tije metalice în partea inferioara a Scaunelor Mesei Tacerii ; asezarea în pozitie rasturnata a 9 (noua) dintre Scaunele Aleii ; cvasi-instalarea puternica si inestetica pe suprafata si în alveolele rocii, a diferite microorganisme taxicole si saxicole si chiar a unor cuiburi de insecte ; degradarea puternica, foarte periculoasa, a învelitorii si a partii superioare a lintoului Portii Sarutului ; deplasarea de pe pozitiile initiale a Scaunelor Aleii si a celor ale Mesei Tacerii si chiar a Bancilor; ridicarea nivelului solului si pavimentelor din jurul operelor de arta, cu pâna la 10 cm; numeroase interventii grosolane de plombare si chituire cu mortare de ciment ; estompari, pâna aproape de stergere, a numeroase detalii sculpturale, datorata crustelor carbonatice, estompari ce reprezentau poate cel mai periculos tip de degradare pentru celebra Poarta a Sarutului.

Ceea ce a mai rezultat din profundele investigatii petrologice si petrografice si este foarte important de subliniat, este faptul ca roca constituenta, se comporta în sine ca o “materie vie”, fiind în permanenta schimbare sub actiunea principalilor factori de mediu. Astfel, întregul concept de abordare tehnica al problematicii conservarii celebrelor opere de arta, s-a bazat pe încetinirea transformarilor naturale implacabile, caracteristice unui microcarst, coroborata cu salvarea, conservarea si/sau restaurarea detaliilor sculpturale si a caracteristicilor suprafetelor si volumelor, proprii operelor brâncusiene.

Pe de alta parte, consideram necesar a fi, deasemenea, subliniata moralitatea interventiei, sub aspectul respectului total atât fata de opera de arta în sine, cât si fata de geniul autorului – prin adoptarea principiului interventiei minimale – principiu respectat cu strictete atât în timpul elaborarii documentatiilor de specialitate, cât si – subliniem – în timpul lucrarilor de conservare – restaurare.

O caracteristica aparte a acestor lucrari complexe, o constituie faptul ca, pe lânga lucrarile de conservare si restaurare ale materialului litic, au fost efectuate lucrari specifice domeniului arhitecturii si ingineriei civile, ceea ce a solicitat si capacitat la maximum echipa de restauratori, condusa de reputatul specialist italian Paolo Pagnin. Pentru punerea în practica a acestui complex proiect de lucrari, echipa de restauratori a folosit o ampla paleta de tehnici de lucru, de la cele traditionale, pâna la cele de ultima ora, dovedind profesionalismul si  sensibilitatea adecvate valorii operelor restaurate.